Copilul sforăie în fiecare noapte? Semnul pe care părinții îl confundă cu o simplă răceală

Sforăitul copilului poate părea un lucru neimportant, mai ales atunci când apare în timpul unei răceli. Nasul înfundat îl poate face să respire pe gură, iar zgomotul poate dispărea după ce infecția trece.

Potrivit American Academy of Pediatrics, problema apare atunci când copilul sforăie frecvent, aproape în fiecare noapte, sau când sforăitul este însoțit de pauze de respirație, gâfâit, somn agitat ori respirație pe gură.

În astfel de situații, sforăitul poate fi mai mult decât un simplu zgomot nocturn. Poate fi un semn că respirația copilului este îngreunată în timpul somnului.

Sforăitul ocazional poate fi normal

Nu orice copil care sforăie are o problemă medicală.

Sforăitul poate apărea temporar atunci când copilul este răcit, are nasul înfundat sau trece printr-un episod de alergie. Obstrucția nazală îl poate determina să respire pe gură, ceea ce favorizează apariția zgomotului în timpul somnului.

Un episod ocazional, asociat cu o răceală și care dispare după ce copilul se însănătoșește, este diferit de sforăitul care apare în mod repetat.

American Academy of Pediatrics recomandă ca sforăitul copiilor să fie discutat cu pediatrul atunci când este frecvent sau este însoțit de alte semne care sugerează o problemă de respirație în timpul somnului.

Când sforăitul copilului devine un semnal de alarmă?

Unul dintre cele mai importante lucruri pentru părinți este frecvența.

Dacă micuțul sforăie aproape în fiecare noapte, timp de mai multe săptămâni, situația merită evaluată medical. Ghidurile pediatrice fac diferența între sforăitul ocazional, de exemplu în timpul unei infecții respiratorii, și sforăitul frecvent, care poate indica o tulburare respiratorie în somn.

Există câteva semne care sunt mai importante decât volumul sforăitului.

Părinții ar trebui să fie atenți dacă observă că micuțul:

• doarme cu gura deschisă;
• respiră frecvent pe gură și în timpul zilei;
• are un somn foarte agitat;
• se foiește mult în pat;
• transpiră excesiv în timpul nopții;
• se trezește frecvent;
• gâfâie sau pare că se chinuie să respire;
• are pauze în respirație;
• doarme în poziții neobișnuite, de exemplu cu capul mult pe spate;
• se trezește greu dimineața;
• este iritabil sau neobișnuit de agitat în timpul zilei;
• are probleme de atenție sau concentrare.

Uneori, copilul nu pare obosit în timpul zilei. La copii, somnul de proastă calitate poate apărea mai degrabă prin iritabilitate, hiperactivitate, dificultăți de concentrare sau schimbări de comportament.

Ce legătură au „polipii” și amigdalele cu sforăitul?

Una dintre cele mai frecvente explicații pentru sforăitul persistent la copii este îngustarea căilor respiratorii superioare.

Vegetațiile adenoide, cunoscute popular drept „polipi”, și amigdalele mărite pot ocupa mai mult spațiu în zona nasului și gâtului. În timpul somnului, acest lucru poate îngreuna trecerea aerului.

Copilul poate începe să respire predominant pe gură, iar părinții pot observa că nasul pare mereu înfundat, chiar și atunci când nu există secreții nazale.

La unii copii, problema poate fi asociată și cu rinita alergică. Alergiile pot menține nasul blocat și pot favoriza respirația orală și sforăitul.

Există și alte cauze posibile, inclusiv anumite particularități anatomice ale nasului și căilor respiratorii sau excesul ponderal.

Sforăitul poate ascunde apneea în somn

Cel mai important motiv pentru care sforăitul persistent nu trebuie ignorat este posibilitatea existenței apneei obstructive în somn.

În această situație, căile respiratorii se îngustează sau se blochează repetat în timpul somnului, iar respirația este întreruptă sau redusă.

Părinții pot observa uneori o secvență aparent ciudată: copilul sforăie, apoi se face liniște pentru câteva secunde, după care inspiră brusc, gâfâie sau își schimbă poziția.

Nu orice pauză observată în timpul somnului înseamnă automat apnee. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar prin ceea ce vede părintele acasă.

Totuși, pauzele repetate de respirație, gâfâitul sau senzația că micuțul „se luptă” să respire în somn sunt motive pentru o evaluare medicală.

De ce contează un somn bun pentru copil?

Un copil poate sta în pat numărul potrivit de ore și, totuși, să nu aibă un somn de calitate.

Dacă respirația este perturbată în mod repetat, somnul poate fi fragmentat. Copilul se poate trezi foarte scurt de mai multe ori pe noapte fără ca părinții să își dea seama.

A doua zi, efectele nu apar întotdeauna sub forma unei simple somnolențe.

Copilul poate fi iritabil, agitat, hiperactiv sau poate avea dificultăți de concentrare. La copiii mai mari, pot apărea probleme legate de atenție, învățare sau performanța școlară.

Apneea obstructivă netratată poate afecta și creșterea și sănătatea copilului, motiv pentru care identificarea problemei este importantă.

Când trebuie mers la medic?

Un consult este recomandat dacă sforăitul apare frecvent, mai ales dacă se repetă cel puțin câteva nopți pe săptămână sau persistă săptămâni la rând.

Părinții ar trebui să discute cu pediatrul sau cu un medic ORL dacă observă sforăit puternic și persistent, respirație pe gură, somn agitat, transpirații nocturne, pauze de respirație, gâfâit sau schimbări de comportament în timpul zilei.

Medicul poate examina nasul, gâtul și amigdalele și poate analiza istoricul simptomelor.

În anumite situații, poate fi recomandată o evaluare suplimentară a somnului. Polisomnografia, cunoscută și drept studiul de somn, poate monitoriza respirația, oxigenarea și alte funcții în timpul nopții.

Tratamentul depinde de cauză. Nu toți copiii care sforăie au nevoie de intervenție chirurgicală sau de un tratament medicamentos.

Ce pot face părinții până ajung la medic?

Un lucru foarte util este să observe copilul în timpul somnului.

Părinții pot nota cât de des sforăie, dacă respiră pe gură, dacă există pauze de respirație, dacă se foiește, dacă transpiră și cum se comportă dimineața.

Poate fi utilă și o înregistrare video scurtă a somnului, realizată în condiții normale, pentru a-i arăta medicului ce observă părintele. Aceasta nu înlocuiește consultul sau investigațiile medicale, dar poate oferi informații utile despre simptome.

Dacă sforăitul apare doar în timpul unei răceli și dispare după ce copilul se recuperează, situația este diferită de un sforăit persistent.

Părinții nu ar trebui să înceapă însă tratamente nazale sau alte medicamente pe termen lung doar pentru a opri sforăitul. Cauza trebuie mai întâi identificată.

Când este cu adevărat o urgență?

Un copil care are dificultăți importante de respirație în timpul somnului trebuie evaluat medical.

Dacă respirația se oprește pentru o perioadă prelungită, copilul își schimbă culoarea pielii sau a buzelor, devine foarte greu de trezit sau pare că se luptă pentru fiecare respirație, este nevoie de ajutor medical de urgență.

Un copil care sforăie nu înseamnă automat că este bolnav

Sforăitul ocazional poate apărea la copii perfect sănătoși, mai ales în timpul unei răceli sau atunci când nasul este înfundat.

Diferența importantă este frecvența și ceea ce se întâmplă în jurul sforăitului.

Un copil care sforăie aproape în fiecare noapte, respiră pe gură, are somn agitat sau prezintă pauze de respirație nu ar trebui să fie diagnosticat acasă drept „doar un copil care sforăie”.

De cele mai multe ori, cauza poate fi identificată, iar tratamentul depinde de problema găsită.

Pentru părinți, regula simplă este aceasta: dacă sforăitul este rar și apare odată cu o răceală, poate fi temporar. Dacă devine frecvent sau este însoțit de probleme de respirație în timpul somnului, merită discutat cu medicul.