Pot bebelușii să „mintă”? Ce spune un studiu surprinzător
Deși aceste comportamente par amuzante, un nou studiu publicat în revista Cognitive Development sugerează că forme timpurii de înșelare sau „minciună” ar putea apărea mult mai devreme decât se credea până acum, chiar și în jurul vârstei de 8 luni. Vestea bună pentru părinți? Specialiștii spun că acest lucru nu este un semn de comportament problematic, ci poate indica o dezvoltare cognitivă sănătoasă, scrie publicația Parents.
Ce înseamnă, de fapt, că un bebeluș „minte”?
Atunci când vorbim despre minciună la adulți sau la copiii mai mari, ne gândim la afirmații false spuse intenționat. În cazul bebelușilor, lucrurile sunt diferite. Cercetătorii au analizat comportamente prin care copiii încearcă să obțină un avantaj sau să evite anumite consecințe. De exemplu, un copil care plânge pentru a fi luat în brațe sau un toddler care neagă că a făcut o boacănă, deși dovezile sunt evidente. Specialiștii subliniază că nu este vorba despre manipulare în sensul obișnuit al cuvântului, ci despre explorarea relațiilor sociale și a reacțiilor celor din jur.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul a analizat răspunsurile oferite de părinții a peste 750 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 47 de luni. Potrivit autorilor, cele mai timpurii semne asociate comportamentelor de înșelare au fost raportate în jurul vârstei de 8 luni. Datele sugerează că aproximativ 25% dintre copii ar putea începe să înțeleagă concepte legate de înșelare în jurul vârstei de 18 luni și să manifeste astfel de comportamente încă de la 16 luni. Totuși, cercetătorii atrag atenția că rezultatele se bazează pe observațiile părinților și nu pe evaluări directe ale copiilor, ceea ce înseamnă că sunt necesare studii suplimentare.
De ce este, de fapt, un semn bun
Poate părea surprinzător, însă specialiștii consideră că aceste comportamente indică dezvoltarea unor abilități importante. Pentru a încerca să ascundă ceva sau să influențeze reacția unui adult, copilul trebuie să înceapă să înțeleagă că alte persoane au propriile gânduri, informații și perspective. Această capacitate este considerată o etapă importantă în dezvoltarea inteligenței sociale. Cu alte cuvinte, copilul începe să înțeleagă că ceea ce știe el nu este neapărat cunoscut și de ceilalți.
Experții recomandă să nu privim aceste situații ca pe un semnal de alarmă. Reacțiile foarte dure sau pedepsele severe pot avea efecte negative asupra relației de încredere dintre părinte și copil. În schimb, este util ca adulții să privească aceste comportamente în contextul dezvoltării normale și să încerce să înțeleagă ce încearcă să comunice copilul. De exemplu, un copil mic care ascunde ceva nu încearcă neapărat să fie necinstit, ci poate experimenta limitele și reacțiile celor din jur.
Când ar trebui să existe motive de îngrijorare?
Specialiștii spun că astfel de comportamente sunt normale în primii ani de viață și nu indică probleme de dezvoltare. Dacă părinții observă însă alte semne care îi preocupă sau au întrebări legate de comportamentul copilului, este recomandat să discute cu medicul pediatru. În cele mai multe cazuri, aceste mici „încercări de păcălire” reprezintă doar o etapă firească prin care copiii învață cum funcționează lumea din jurul lor.
Ce trebuie să rețină părinții
Concluzia principală a studiului este una liniștitoare: dacă bebelușul sau copilul mic încearcă uneori să obțină atenție, să ascundă ceva sau să evite o consecință, acest lucru nu înseamnă că va deveni o persoană mincinoasă. Din contră, poate fi un semn că dezvoltarea cognitivă și socială evoluează normal și că micuțul începe să descopere relațiile complexe dintre propriile acțiuni și reacțiile celor din jur.
