Colicile la bebeluși: de ce apar, cât durează și ce îi poate ajuta cu adevărat pe cei mici (și pe părinți)

Dacă ai un bebeluș care plânge ore întregi, mai ales seara, își strânge piciorușele la piept și pare imposibil de liniștit, este foarte posibil să treceți prin perioada colicilor. Este una dintre cele mai dificile etape din primele luni de viață, iar mulți părinți ajung să creadă că fac ceva greșit. În realitate, colicile sunt frecvente, apar chiar și la bebelușii perfect sănătoși și, din fericire, sunt temporare.

Vestea bună este că, deși nu există o soluție universală, există metode care îi ajută pe mulți copii să treacă mai ușor peste această perioadă.

Ce sunt, de fapt, colicile?

Colicile reprezintă episoade repetate de plâns intens, aparent fără o cauză evidentă, la un bebeluș sănătos și bine hrănit.

De regulă:

• apar în primele săptămâni de viață;
• ating intensitatea maximă în jurul vârstei de 6–8 săptămâni;
• dispar treptat până la 3–4 luni.

În timpul unui episod de colici, copilul poate:

• plânge inconsolabil;
• înroși la față;
• strânge pumnii;
• își aduce genunchii spre abdomen;
• arcui spatele;
• elimina gaze.

Potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP), colicile nu înseamnă că bebelușul este bolnav și, în cele mai multe cazuri, nu lasă urmări asupra dezvoltării sale.

De ce apar colicile?

Adevărul este că medicina încă nu are un răspuns clar. Specialiștii cred că pot contribui mai mulți factori:

• sistemul digestiv încă imatur;
• dezvoltarea microbiomului intestinal;
• sensibilitatea crescută la stimulii din jur;
• dificultatea bebelușului de a-și regla emoțiile și starea de calm;
• înghițirea aerului în timpul hrănirii.

Este important de știut că nu există dovezi că părinții provoacă apariția colicilor.

Cum îți dai seama că sunt colici?

Medicii folosesc adesea așa-numita „regulă de 3”:

• plâns mai mult de 3 ore pe zi;
• cel puțin 3 zile pe săptămână;
• timp de peste 3 săptămâni.

Totuși, această regulă este orientativă și nu înlocuiește consultul pediatric.

Ce îi poate ajuta pe cei mici?

Nu toate metodele funcționează pentru fiecare copil, însă multe familii observă îmbunătățiri folosind una sau mai multe dintre următoarele soluții.

1. Poziția verticală după fiecare masă

• După hrănire, ține bebelușul în poziție verticală timp de aproximativ 20–30 de minute.

Acest lucru poate reduce aerul înghițit și disconfortul abdominal.

2. Masajul delicat al burticii

• Mișcările circulare, foarte blânde, în sensul acelor de ceasornic pot ajuta la eliminarea gazelor.

Unii părinți observă rezultate și atunci când mișcă ușor piciorușele copilului ca și cum ar pedala o bicicletă.

3. Zgomotul alb

• Sunetele constante, precum zgomotul unui ventilator, al unui uscător de păr (redat din aplicații, nu direct lângă copil) sau alte tipuri de „white noise”, îi pot liniști pe unii bebeluși.

4. Înfășarea (swaddling)

• La copiii mici, înfășarea corectă poate oferi o senzație de siguranță asemănătoare celei din uter.

Trebuie realizată conform recomandărilor pediatrului și întreruptă atunci când bebelușul începe să se rostogolească.

5. Plimbările

Foarte mulți părinți spun același lucru:

• „În momentul în care ieșeam cu căruciorul, plânsul începea să se liniștească.”

Mișcarea constantă poate avea un efect calmant.

6. Contactul piele pe piele

Ținutul bebelușului în brațe, aproape de pieptul mamei sau al tatălui, reduce stresul și îi oferă confort emoțional.

Ce spun părinții care au trecut prin colici?

Experiența fiecărei familii este diferită, însă multe povești au un lucru în comun: perioada pare nesfârșită atunci când o trăiești, dar se încheie.

• „Credeam că fac ceva greșit”

Maria, mama unei fetițe de două luni:

„În fiecare seară începea să plângă aproape la aceeași oră. Am schimbat biberoane, formule și poziții de somn. În final, medicul pediatru ne-a explicat că este o etapă prin care trec mulți bebeluși. După trei luni și jumătate, colicile aproape dispăruseră.”

• „Ne ajutam unul pe celălalt”

Andrei, tatăl unui băiețel:

„Cel mai greu nu a fost plânsul, ci oboseala. Am făcut cu soția ture de câte o oră, ca fiecare să poată dormi puțin. A fost cea mai bună decizie.”

• „Plimbările ne salvau serile”

Ioana:

„În casă nu reușeam aproape deloc să îl liniștim. Dar imediat ce ieșeam cu căruciorul, începea să adoarmă.”

Aceste exemple sunt inspirate din experiențe frecvent împărtășite de părinți și reflectă faptul că ceea ce funcționează pentru un copil poate să nu funcționeze pentru altul.

Există medicamente care vindecă colicile?

Nu există un tratament care să elimine colicile. Unele produse, precum picăturile cu simeticonă sau anumite probiotice, pot fi recomandate în unele situații, însă eficiența lor diferă de la un copil la altul. Nu administra niciun supliment sau medicament fără recomandarea medicului pediatru.

Când trebuie mers la medic?

Plânsul nu trebuie pus automat pe seama colicilor. Solicită cât mai repede sfatul medicului dacă bebelușul:

• are febră;
• refuză mesele;
• varsă repetat;
• are sânge în scaun;
• nu ia în greutate;
• este foarte somnolent sau greu de trezit;
• plânsul este însoțit de alte simptome îngrijorătoare.

Și părinții au nevoie de grijă

Colicile pot fi epuizante. Dacă simți că nu mai poți face față:

• cere ajutorul partenerului;
• roagă un membru al familiei să stea o oră cu bebelușul;
• dacă cel mic este în siguranță în pătuț, este în regulă să ieși câteva minute din cameră pentru a te calma.

Un părinte odihnit și liniștit îi poate oferi copilului mai mult sprijin.

O provocare dificilă, fără o soluție funcțională simplă

Colicile reprezintă una dintre cele mai dificile provocări ale primelor luni de viață, dar și una dintre cele mai trecătoare. Nu există o soluție care funcționează pentru toți bebelușii, însă răbdarea, sprijinul familiei și sfatul medicului pediatru îi ajută pe cei mai mulți părinți să depășească această etapă. Iar dacă în aceste seri pare că timpul stă pe loc, merită să îți amintești un lucru pe care îl spun aproape toți părinții care au trecut prin asta:

• „La un moment dat… pur și simplu a trecut.”